Campionii semnăturilor fără acoperire în voturi. 6 din 14 candidați ies din alegeri cu mai puține voturi decât susținători pe hârtie

La momentul depunerii candidaturilor, prezidențiabilii descărcau, la arhiva Biroului Electoral Central, sute de mii de bibliorafturi cu nu mai puțin de 7.021.660 de semnături de susținere. Realitatea votului de ieri a arătat că doar jumătate dintre ei s-au ridicat peste numărul celor în numele cărora au venit să își depună candidatura.

La final, după centralizarea oficială a rezultatelor din 97,55% din secții, Teodor Meleșcanu, William Brânză, Gheorghe Funar, Constantin Rotaru, Szilagyi Zsolt și Mircea Amariței au ieșit cu un minus de 150.000 până la 200.000 între numărul de voturi strânse și cel de semnături depuse la BEC.

*Numărul de voturi atribuit fiecărui candidat provine din rezultatele parțiale transmise de BEC după numărarea oficială a 97,55% din voturi

În ciuda acestei discrepanțe care apare, la fiecare rundă electorală, legea prevede în continuare obligația candidaților de a aduce minimum 200.000 de semnături pentru încrierea în cursă. Înțeles ca prim mesaj de forță pe care îl poate da un partid, demersul oficial este supralicitat de competitori care ajung în final să prezinte și peste 2 milioane de semnături fiecare.

În seria „Tu știi ce mai fac banii tăi?”, Gândul a arătat, în urmă cu două săptămâni, că strângerea de semnături este, în cea mai mare parte, un simulacru, partidele apelând deseori fie la baze de date deja existente, fie la voluntari plătiți, având în vedere lipsa oricărui control. „Pentru fiecare filă se dau, în general, 5 lei. Poți să le dai mai departe cu 3 lei, poți să le strângi pe bune sau poți stai în pat și să le dictezi dintr-o bază de date: Marinescu Ion, strada Florilor… Cine să le verifice?! Celor implicați li se promite, de regulă, că vor fi puși în secții în ziua votului. Partidul poate să aibă singur om pe secție, dar un partid mare cumpără și locurile alocate unui partid mic”, a povestit în detaliu un tânăr implicat, timp de 8 ani, în campaniile electorale și, implicit, în cele de strângere de semnături.

Cițiți AICI cum arată, dinăuntru, morișca recompensării cu bani de la stat a „voluntarilor” de campanie, cât costă un astfel de voluntar pe piața liberă și cum pot ajunge, în vrafurile de hârtie strânse la BEC ca semnături de susținere, informații din baze de date găsite la liber, pe rețele de partajare a fișierelor.

Întrebați în dezbaterea „Vreau Președinte”, la Gândul LIVE, cât i-a costat strângerea de semnături, Teodor Meleșcanu și William Brânză a exclus cheltuirea vreunei sume mai mari decât cele care a acoperit hârtia.